Operatiunile de facturare reprezinta un tip independent de activitate comerciala. Legislatia facturarii este in mod constant imbunatatita, mai ales datorita aspectelor de reglementare, fiscalitate si contabilitate.

Operatiunile de facturare devin mai urgente cu fiecare an care trece. Sa vedem, ce inseamna esenta facturarii si contabilitatea, sa intelegem care poate actiona ca un agent fiscal, daca este posibil sa se dea in temeiul contractului, precum si legatura cu privire la beneficiile pentru partile din tranzactii.

Operatiunile de facturare nu sunt exotice pentru lumea afacerilor, dar ele ridica inca multe semne de intrebare, in special in contextul fiscal si al contabilitatii. Pentru a intelege ce este, trebuie sa clarificati esenta atribuirii drepturilor de revendicare a tranzactiilor, precum si sa clarificati rolul contractului pentru fiecare parte.

Ce este facturarea?

Conform terminologiei moderne, facturarea este baza legala pentru reglementarea tranzactiilor, si contine definitia unui contract de finantare cu concesiune de creanta monetara.

In conformitate cu prevederile contractului, in cadrul cesionarii cerintelor, una din parti transfera (sau se angajeaza sa o faca) fondurile celeilalte parti, pe baza cererii clientului pentru o terta parte care rezulta din furnizarea de bunuri, executarea lucrarilor sau furnizarea de servicii unei terte parti. La randul sau, clientul recunoaste sau, din nou, se obliga sa dea agentului cerinta de bani.

Prin debitor revendicarea monetara poate fi atribuita de catre client agentului financiar, pentru a asigura indeplinirea obligatiilor catre acesta. Obligatiile agentilor, in conformitate cu prevederile contractului de finantare impotriva atribuirii unui client, pot include mentinerea serviciului de contabilitate, oferindu-i o serie de alte servicii, legate de cerintele financiare ce fac parte din obiectul unor concesii.

Diferenta dintre facturare si cesiune

Contabilii confunda deseori facturarea cu cesiunea, dar acestea sunt concepte diferite, si trebuie sa ramana distincte. In primul rand, subiectul cesiunii este fara optiuni dreptul de revendicare apartinand creditorului, iar subiectul facturarii este dreptul de a revendica datoria cu o plata viitoare sau o datorie viitoare. In al doilea rand, subiectul facturarii este dreptul la o obligatie monetara, iar in timpul alocarii este posibila solicitarea executarii de servicii sau lucrari.

Ce este atribuit prin acordul de facturare?

In conformitate cu dispozitiile actualei legislatii, obiectul cesiunii poate fi fie o creanta in numerar cu scadenta, fie dreptul de a primi fonduri in viitor. Cerinta monetara in acest caz, daca face obiectul cesiunii, trebuie stabilita in contractul cu finantatorul, astfel incat sa poata identifica cu usurinta cerinta existenta la momentul incheierii contractului.

Atunci cand are loc o cesiune a unei viitoare creante in numerar, aceasta incepe sa fie considerata transferata agentului, daca a aparut dreptul de a primi bani de la debitor. Va atragem atentia asupra momentului urmator – daca misiunea provoaca un anumit eveniment, atunci intra in vigoare dupa aparitia evenimentului. Nu este necesara inregistrarea suplimentara a cesiunii.